وَعَلَّمَ آدَمَ الْأَسْمَاءَ كُلَّهَا ثُمَّ عَرَضَهُمْ عَلَى الْمَلَائِكَةِ فَقَالَ أَنْبِئُونِي بِأَسْمَاءِ هَٰؤُلَاءِ إِنْ كُنْتُمْ صَادِقِينَ ﴿۳۱﴾ قَالُوا سُبْحَانَكَ لَا عِلْمَ لَنَا إِلَّا مَا عَلَّمْتَنَا ےۖ إِنَّكَ أَنْتَ الْعَلِيمُ الْحَكِيمُ ﴿۳۲﴾ قَالَ يَا آدَمُ أَنْبِئْهُمْ بِأَسْمَائِهِمْ ےۖ فَلَمَّا أَنْبَأَهُمْ بِأَسْمَائِهِمْ قَالَ أَلَمْ أَقُلْ لَكُمْ إِنِّي أَعْلَمُ غَيْبَ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ وَأَعْلَمُ مَا تُبْدُونَ وَمَا كُنْتُمْ تَكْتُمُونَ ﴿۳۳﴾ وَإِذْ قُلْنَا لِلْمَلَائِكَةِ اسْجُدُوا لِآدَمَ فَسَجَدُوا إِلَّا إِبْلِيسَ أَبَىٰ وَاسْتَكْبَرَ وَكَانَ مِنَ الْكَافِرِينَ ﴿۳۴﴾ وَقُلْنَا يَا آدَمُ اسْكُنْ أَنْتَ وَزَوْجُكَ الْجَنَّةَ وَكُلَا مِنْهَا رَغَدًا حَيْثُ شِئْتُمَا وَلَا تَقْرَبَا هَٰذِهِ الشَّجَرَةَ فَتَكُونَا مِنَ الظَّالِمِينَ ﴿۳۵﴾ فَأَزَلَّهُمَا الشَّيْطَانُ عَنْهَا فَأَخْرَجَهُمَا مِمَّا كَانَا فِيهِ ےۖ وَقُلْنَا اهْبِطُوا بَعْضُكُمْ لِبَعْضٍ عَدُوٌّ ےۖ وَلَكُمْ فِي الْأَرْضِ مُسْتَقَرٌّ وَمَتَاعٌ إِلَىٰ حِينٍ ﴿۳۶﴾ فَتَلَقَّىٰ آدَمُ مِنْ رَبِّهِ كَلِمَاتٍ فَتَابَ عَلَيْهِ ۚ إِنَّهُ هُوَ التَّوَّابُ الرَّحِيمُ ﴿۳۷﴾ قُلْنَا اهْبِطُوا مِنْهَا جَمِيعًا ےۖ فَإِمَّا يَأْتِيَنَّكُمْ مِنِّي هُدًى فَمَنْ تَبِعَ هُدَايَ فَلَا خَوْفٌ عَلَيْهِمْ وَلَا هُمْ يَحْزَنُونَ ﴿۳۸﴾ وَالَّذِينَ كَفَرُوا وَكَذَّبُوا بِآيَاتِنَا أُولَٰئِكَ أَصْحَابُ النَّارِ ےۖ هُمْ فِيهَا خَالِدُونَ ﴿۳۹﴾ يَا بَنِي إِسْرَائِيلَ اذْكُرُوا نِعْمَتِيَ الَّتِي أَنْعَمْتُ عَلَيْكُمْ وَأَوْفُوا بِعَهْدِي أُوفِ بِعَهْدِكُمْ وَإِيَّايَ فَارْهَبُونِ ﴿۴۰﴾
Select a verse to play
Romanian
ªi l-a învãþat pe Adam numele tuturor lucrurilor. Apoi le-a arãtat îngerilor ºi le-a zis: "Vestiþi-Mi Mie numele acestora, dacã voi sunteþi întru dreptate!". ﴾31﴿ I-au rãspuns ei: “Mãrire Þie! Nu avem ºtire decât de ceea ce Tu ne-ai învãþat, cãci Tu eºti Atoateºtiutor [ºi] Înþelept” [Al-’Alim, Al-Hakim]. ﴾32﴿ ªi i-a zis El: „O, Adam, vesteºte-le numele lor!” ªi dupã ce le-a vestit numele lor, le-a zis: „Nu v-am spus cã Eu le ºtiu pe cele tainice din ceruri ºi de pe pãmânt, dupã cum ºtiu ceea ce dezv&at ﴾33﴿ ªi atunci când am spus îngerilor: “Prosternaþi-vã dinaintea luiAdam !” ªi s-au prosternat ei, în afarã de Iblis , care nu a voit, cis-a semeþit ºi a rãmas printre cei necredincioºi. ﴾34﴿ ªi zis-am Noi : „O, Adam, sãlãºluieºte tu împreunã cu soaþa ta în aceastã grãdinã! Mâncaþi din ea pe îndestulate, ori de unde voiþi, dar sã nu vã apropiaþi ﴾35﴿ ªeitan i-a ademenit [sã mãnânce] din el ºi i-a scos pe ei de unde se aflau. ªi le-am zis lor: “Coborâþi ºi duºmani vã veþi fi unul altuia !ªi veþi avea pe pãmânt un sãla&o ﴾36﴿ Adam a primit de la Domnul sãu cuvinte [cu care sã se roage] ºi[El] l-a iertat, cãci El este Iertãtor, Îndurãtor [At-Tawwab, Ar-Rahim]. ﴾37﴿ Am zis: „Coborâþi [din Rai] cu toþii ºi când va veni pentru voi dela mine o Cãlãuzire , cei care vor urma Cãlãuzirea Mea nu vor avea a se teme ºi nici nu se vor întrista. ﴾38﴿ Iar aceia care nu cred ºi iau semnele Noastre drept minciuni, aceia fi-vor pãrtaºii Focului ºi în el veºnic se vor afla". ﴾39﴿ O, voi fii ai lui Israel, aduceþi-vã aminte de binele ce v-am fãcut ºi þineþi-vã legãmântul fãcut Mie ºi-Mi voi þine legãmântul fãcut vouã ºi de Mine teme&thor ﴾40﴿
Al-Baqara